marţi 20. mai 2008 Raport despre România
De la: FFBChristianANNO 2007
Atunci când colegul meu de călătorie şi cu mine am călcat pentru prima oară pe pământ românesc, eram plin de bucurie. La zece metri după graniţă a oprit deja o maşină, care vroia să ne ia, fără ca noi să fi început măcar să facem autostopul! Înaite de pleca înspre România fusesem avertizaţi să privim cu scepticism "orice ofertă care ni se va face". Ne-am urcat în maşină şi am mers până la următoarea benzinărie, unde şoferul ne-a cerut bani pentru benzină. L-am plătit şi ne-am hotărât să căutăm altă maşină. Îmi amintesc încă exact că aceste prime impresii au fost frustrante, deoarece nu cunoşteam nici limba, nici modalităţile de comportament specifice acestei ţări. Cu următoarea maşină ne-am descurcat mai bine şi am aflat repede că în România este normal să laşi bani şoferului când faci autostopul.
Pe drumul spre Ardeal am trecut prin peisaje fără sfârşit, în care puteai admira dealuri şi multe păduri. Am mai văzut deasemenea şi câmpuri şi sate mici, care erau toate vechi şi care diferă cromatic foarte mult de satele din Germania. Aşa cum îl am în amintire pot întări felul în care am perceput aceste sate prima oara cînd le-am văzut prin cuvintele "pline de viaţă şi în care se simte bucuria vieţii". Am devenit deasemenea conştienţi după aceste prime impresii despre casele şi străzile de aici, că nu vom găsi nici perfecţiunea, nici stricteţea condiţiilor de viaţă din Germania. Acesta este un lucru de care ne este dor uneori.
Aceasta nu înseamnă însă că ne-am obişnuit repede şi uşor la modul de viaţă din România. Din contră. Prima săptămână de lucru în România a stat sub o presiunea enervantă, din cauza faptului că lucrurile se rezolvă încet şi există întotdeuna o anumită nesiguranţă. În aceste vorbe nu stă niciun reproş, pentru că noi singuri şi felul nostru de a percepe, pe care şi-a pus amprenta societatea vestică mereu dornică să facă lucrurile perfect, eram străini în acest loc şi trebuia să ne adaptăm.
Aveau să treacă săptămâni şi luni şi să dispară stresul. "Este bine să ai un ţel! Însă nu îl vei atinge astăzi, nu trebuie să fii supărat şi nici să te enervezi. Pentru că astfel îţi rămâne un ţel şi pentru ziua următoare." Astfel sau asemănător aş descrie schimbarea modului de a gândi care s-a petrecut în mine şi care mi-a făcut şederea aici plăcută.
Mi-a rămas apoi din ce în ce mai mult timp în afara lucrului să cunosc şi să simt tradiţiile şi modul de viaţă al românilor. Pentru mine a fost de exmplu o experienţă revelatoare să merg printr-un lan, care crea impresia unuia de porumb, însă care se dovedea cu fiecare pas a fi plantat cu tot felul de legume. Acolo creşteau cu adevărat fasole şi dovlecei între porumb şi mi-am putut imagina ce bucrie ar fi să găseşti pe un câmp mai multe feluri de legume! Şi nu monoculturi. Oare unde mai poţi găsi aşa ceva?
Şi eu am fost foarte impresionat de cuptoarele de pâine din sate, de casele din lut, de căruţele trase de cai, care erau folosite peste tot ca mijloc de transport şi de legumele, care se puteau cumpăra în vechile pieţe şi care aveau un gust aşa bun, cum niciodată nu ar putea să aibă cele din supermarket.
În schimb în oraşe arăta altfel. Aici era clar că valorile şi dorinţele oamenilor, în special a celor din generaţia tânără, se apropie de cele din Europa de Vest. Şi aici sunt mai multe cereri pentru telefoane mobile decât pentr un pahar de lapte proaspăt sau un buchet de trandafiri din propria grădină, din propria bucăţică de pământ.
În acest loc mai există multe tradiţii care sunt păstrate. Oamenii devin însă şi aici din ce în ce mai individualişti. Atunci este o mare bucurie să fii invitat la spectacolul de circ dat de copiii vecinului! În afara tuturor tipicurilor şi noutăţilor culturale mâncarea de aici a fost cea care ne-a cucerit. Nu mi-aş fi imaginat niciodată că există aşa ceva ca ciorbă de burtă. Până am mâncat prima mea ciorbă de burtă. După aceea am mâncat-o peste tot unde o găseam în meniu! Numai ideea de a folosi toate părţile unui animal în mâncare m-a pus pe gânduri. Conştientizarea faptului că nu omori un animal de plăcere ci pentru a profita de tot ce are de oferit, a fost pentru mine ceva nou. Sunt recunoscător pentru că am aflat aceste lucruri!
În final nu vreau să trec nici peste faptul că mie mi se pare că globalizarea şi intrarea României în EU va modifica cu totul viaţa românilor, în special a celor care trăiesc la sat. Oamenii nu vor mai avea voie să îşi taie singuri animalele şi în ţară vor fi importate super-vinete, manipulate genetic. Şi din nou va dispărea ceva din cunoştinţele noastre acumulate de-a lungul istoriei. Rămâne amintirea unei ţări, care mie mi-a adus aminte ca nici o altă ţară de rădăcinile vieţii noastre. Un lucru, pe care un om fără rădăcini care trăieşte la oraş îl caută întreaga viaţă...
Categorii(e): Raport